Sensibilitatea ISO

Un avantaj mare în utilizarea senzorilor de imagine în locul filmului este posibilitatea de a schimba în mod dinamic sensibilitatea senzorului de lumina de la o fotografie la alta. Sensibilitatea senzorului de imagine se numește ISO, adică Organizația Internațională pentru Standardizare, care a creat acest standard și se referă la o valoare standard acordată pentru o anume sensibilitate a materialului fotosensibil.

Ce reprezintă ISO?

Un ISO mic reprezintă o sensibilitate mai scăzută la lumina, în timp ce un ISO mare reprezintă o sensibilitate mai mare. Senzorii de lumină sunt calibrați de obicei la un ISO de baza de 50, 100, de regulă cel mai scăzut nivel ISO la care senzorul oferă calitatea maximă posibilă a unei fotografii. Sensibilitatea este o caracteristică a captorului (senzorul) care determină cantitatea de lumină de care avem nevoie pentru a obține expunerea corectă. Chiar dacă pare firesc să se utilizeze cea mai mare sensibilitate ISO, un ISO mare are și dezavantajele lui.

Pe măsura ce creștem ISO scade raportul semnal-zgomot captat de senzor, iar calitatea imaginii scade treptat. Cu cât creștem sensibilitatea ISO obținem mai multă lumină, dar și calitate mai slabă. Aceasta calitate slabă se observă cel mai bine sub formă de zgomot de imagine, mai exact pete luminoase multicolore. Zgomotul de imagine apare cel mai pronunțat la tonurile de culoare medie și închise, în zonele fără detaliu. în cel mai rău caz poate afecta și elemente importante din fotografie.

Tehnologia aparatelor de fotografiat din ziua de astăzi a făcut progrese semnificative în eliminarea, într-o mare măsură a zgomotului de imagine și redarea unor imagini mai clare la un ISO relativ mare între 1200 și 3200, dar chiar și mai mare un pic dacă expunerea și balansul de alb sunt realizate corect. Totuși un ISO mare trebuie folosit doar atunci când este absolut necesar, în cele mai frecvente cazuri când lumina este slabă sau se dorește surprindea imaginilor în mișcare.

Folosind anumite soft-uri din domeniu se poate reduce acest zgomot (noise) dar odată cu acest proces de îndepărtare a zgomotului se pierd detalii din fotografie. Cele mai cunoscute valori sunt: 100, 200, 400, 800, 1600 și 3200. Pentru o expunere corectă aparatele de fotografiat ne permit și setarea de valori intermediare, cum ar fi: 125, 160, 250, etc.

Sfat:

Folosește ISO ridicat doar atunci când nu poți folosi trepied, bliț sau alte surse de lumină pentru a obține fotografia dorită, în cazul expozițiilor, concertelor sau a altor evenimente sau locații unde nu poți folosi surse de lumină sau trepied.

ISO pe lumină foarte, foarte slabă, F 2.8, 1/80 sec, iar ISO îl vezi afișat direct pe fotografii, cu aparatul de fotografiat pe trepied.

 

ISO pe lumina de la prânz, F 2.8, 1/80, iar ISO la fel este afișat pe fotografii, la fel cu aparatul foto pe trepied. 

 

Mai jos am căutat cadre cu lumină foarte slabă, doar că de această dată nu am mai folosit aparatul pe trepied, ci în mână, am folosit F 2.8, 1/200, ISO este afișat pe fotografii.

 

Sper că am fost de ajutor. Vreau să precizez că aceste rezultate pot fi mai bune, sau mai slabe, în funcție de echipamentul foto de pe care îl folosești.

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *